China a stabilit, la inceputul lunii septembrie 2026, metodologia de alocare a certificatelor de carbon pentru sectoarele otel, ciment si aluminiu in cadrul pietei nationale a emisiilor.
Pentru 2026, alocarea ramane gratuita, iar metodologia continua sa se bazeze pe intensitatea emisiilor. Numarul certificatelor primite nu este insa identic pentru toate instalatiile, ci depinde de performanta acestora in raport cu nivelul de referinta al sectorului.
Noua schema mentine astfel o abordare graduala asupra costului carbonului, dar introduce o diferentiere mai clara intre producatori.
Performanta instalatiei influenteaza alocarea
Pentru otel, ciment si aluminiu, metodologia compara intensitatea emisiilor fiecarei instalatii cu nivelul de referinta aplicabil sectorului.
Instalatiile cu performante mai bune pot beneficia de o alocare mai favorabila, in timp ce producatorii cu emisii mai ridicate pot inregistra un deficit de certificate.
Amplitudinea este redusa, dar mecanismul introduce un semnal economic: performanta privind emisiile incepe sa influenteze pozitia instalatiei in sistemul national de carbon.
Alocarea gratuita nu inseamna aceeasi pozitie pentru toti producatorii
Mentinerea alocarii gratuite limiteaza presiunea financiara imediata asupra industriei, fara sa elimine diferentele dintre instalatii.
Un producator ale carui emisii depasesc nivelul rezultat din metodologia de alocare poate ajunge intr-o pozitie de deficit. O instalatie cu emisii mai reduse fata de nivelul de referinta poate avea o pozitie mai favorabila.
China introduce astfel presiunea carbonului gradual, fara transferarea imediata a intregului cost asupra unor sectoare puternic expuse competitiei internationale.
In acelasi timp, schema pregateste trecerea catre un sistem in care alocarea gratuita va fi combinata cu alocarea contra cost.
Diferentele dintre instalatii devin relevante si pentru exporturi
Pentru exportatorii chinezi, schimbarea importanta din 2026 nu este dimensiunea imediata a costului carbonului, ci faptul ca instalatiile din acelasi sector incep sa fie tratate diferit in functie de performanta emisiilor.
Aceasta diferentiere poate deveni importanta pentru otelul, cimentul si aluminiul vandute pe piata europeana, unde profilul emisiilor produsului are deja consecinte prin CBAM.
Un producator cu emisii mai reduse poate beneficia astfel de o pozitie mai buna in propriul sistem national si, separat, de un profil mai favorabil al produselor exportate catre UE, daca performanta respectiva se reflecta si in emisiile incorporate calculate conform metodologiei CBAM.
Pe masura ce sistemul chinez evolueaza, cele doua dimensiuni pot accentua diferentele de competitivitate dintre instalatiile moderne si cele cu emisii mai ridicate.
China pregateste o presiune mai mare asupra instalatiilor cu emisii ridicate
Intervalul de plus sau minus 3% arata ca schimbarea din 2026 ramane controlata. Schema limiteaza presiunea financiara imediata asupra industriei, dar introduc mecanismul prin care performanta emisiilor poate capata o importanta economica tot mai mare.
Pentru sectoarele otel, ciment si aluminiu, aceasta este schimbarea relevanta: ETS-ul national incepe astfel sa evolueze de la un sistem predominant administrativ de alocare catre un instrument care diferentiaza producatorii in functie de performanta emisiilor.
Pe termen scurt, efectul financiar ramane limitat. Pe termen mai lung, reducerea alocarii gratuite si extinderea componentei contra cost pot creste avantajul instalatiilor cu emisii mai reduse, inclusiv pe pietele de export.