Uniunea Europeană se află în etapa finală de redefinire a mecanismelor de protecție comercială pentru sectorul siderurgic, pe fondul expirării actualului regim de salvgardare la 30 iunie 2026. Acordul provizoriu, care urmează să fie supus votului în plenul Parlamentului European la 18 mai 2026, impune trasabilitatea originii materiilor prime ca precondiție pentru accesul pe piața unică. Pentru importatorii și procesatorii industriali, noile reglementări impun revizuirea imediată a fluxurilor de achiziții și recalibrarea modelelor de management al riscului vamal și comercial.
Regimul actual de salvgardare expiră la 30 iunie 2026. Noul cadru post-salvgardare, aplicabil de la 1 iulie 2026, introduce o structură tarifară agresivă, bazată pe contingente anuale și o suprataxă de 50% pentru importurile ce depășesc cotele alocate. Această dublare a taxei față de pragul actual de 25% marchează o schimbare de paradigmă în protecția pieței unice. Pentru a evita costurile suplimentare, companiile trebuie să implementeze o monitorizare strictă a balanței contingentelor pe țări de origine și să asigure o coordonare în timp real cu brokerii vamali. În perioada imediat următoare, Comisia va emite normele de aplicare pentru distribuția volumelor, făcând esențială prognoza precisă a importurilor pentru a preveni blocajele financiare la momentul vămuirii.
Noul sistem introduce standardul „melt-and-pour”, care extinde cerintele privind trasabilitatea prin documentarea etapei primare de productie metalurgica. Mecanismul presupune identificarea locului in care otelul sau fierul a fost produs pentru prima data in forma lichida si turnat in prima forma solida. Pana la 31 august 2026, Comisia trebuie sa stabileasca tipurile de dovezi acceptabile pe care importatorii le vor furniza pentru demonstrarea originii „melt-and-pour”, inclusiv din perspectiva impactului administrativ asupra IMM-urilor.
Incepand cu 1 octombrie 2026, obligatia de raportare „melt-and-pour” va deveni aplicabila. Importatorii vor trebui sa furnizeze dovezi verificabile, inclusiv certificate de testare emise de combinat, pentru a demonstra originea procesului primar de productie. Cerinta muta accentul de la originea comerciala declarata catre documentarea efectiva a procesului metalurgic primar si va creste importanta verificarii datelor tehnice utilizate in cadrul operatiunilor de import.
Din punct de vedere operational, implementarea standardului „melt-and-pour” va necesita acces constant la documentatie tehnica si comerciala detaliata pe lantul de aprovizionare. Pentru operatorii care utilizeaza furnizori multipli sau procesare intermediara in tari terte, disponibilitatea si consistenta acestor date pot deveni un factor relevant in administrarea importurilor si in verificarea conformitatii documentare.
Extinderea regimului va fi analizata gradual. De la 1 iulie 2026, Comisia trebuie sa lanseze consultari cu partile interesate privind posibila extindere a sferei produselor acoperite. Pana la 31 decembrie 2026, Comisia trebuie sa evalueze daca produse suplimentare incadrate prin coduri NC, inclusiv anumite tuburi din fonta, produse din sarma si bare, ar trebui adaugate in regim. Pana la 30 iunie 2027, analiza trebuie sa includa si posibila extindere catre produse din aval fabricate din otel sau care contin cantitati semnificative de otel.
In etapele urmatoare, gestionarea contingentelor va deveni tot mai strans legata de datele privind originea reala a otelului. Incepand cu 1 iulie 2027, Comisia va decide daca volumele trimestriale neutilizate pot continua sa fie reportate, in functie de utilizarea contingentelor, presiunea importurilor si conditiile de aprovizionare ale sectoarelor din aval. De la 1 octombrie 2027, informatiile „melt-and-pour” vor deveni unul dintre criteriile luate in considerare la distribuirea contingentelor pe tari.
Pana la 30 iunie 2028, Comisia trebuie sa evalueze daca originea „melt-and-pour” ar trebui sa devina criteriu formal pentru eligibilitatea la contingente tarifare. Pana la aceeasi data trebuie publicat si primul raport de implementare privind utilizarea contingentelor si volumele importate in afara cotelor. Ulterior, rapoartele de implementare sunt prevazute la intervale de doi ani.
Prima revizuire a eficacitatii reglementarii este prevazuta pana la 30 iunie 2029. Aceasta evaluare va analiza impactul asupra preturilor, utilizarii capacitatilor, sectoarelor din aval, consumatorilor si decarbonizarii. Revizuirile de eficacitate vor continua ulterior o data la trei ani, ceea ce arata ca noul regim va fi evaluat nu doar ca instrument comercial, ci si prin efectele sale asupra pietei interne, aprovizionarii si transformarilor industriale.
Pentru importatori si industriile consumatoare de otel, perioada 2026–2029 va aduce cerinte suplimentare privind documentarea originii produselor si verificarea trasabilitatii procesului primar de productie. Companiile care utilizeaza lanturi de aprovizionare complexe vor trebui sa reevalueze disponibilitatea datelor tehnice, consistenta documentatiei comerciale si capacitatea furnizorilor de a sustine cerintele asociate sistemului „melt-and-pour”. In forma actuala, mecanismul ramane conditionat de finalizarea procesului legislativ european si de adoptarea oficiala a textului de catre Parlamentul European si Consiliu.
