Pentru companiile care cumpara otel, aluminiu sau alte bunuri expuse costului carbonului, diferenta dintre un document de mediu si o valoare utilizabila in scop CBAM nu este o subtilitate tehnica. Ea poate influenta bugetul de achizitie, comparatia dintre furnizori, negocierea pretului si marja comerciala. Riscul apare atunci cand decizia se bazeaza pe date corecte pentru scopul lor initial, dar insuficiente pentru metodologia CBAM.
In planificarea costurilor CBAM, diferenta critica este aceasta: un EPD nu poate fi tratat automat ca valoare a emisiilor utilizabila in scop CBAM.
Declarațiile de Mediu pentru Produs (Environmental Product Declaration – EPD) sunt instrumente standardizate de raportare care oferă vizibilitate asupra performanței de mediu a unui produs și pot susține procesele de raportare ESG, analiză a ciclului de viață și dialog comercial cu furnizorii. Pe scurt, EPD-ul ajuta compania sa comunice impactul de mediu al produsului. In schimb, CBAM presupune date robuste, trasabile și aliniate metodologiei aplicabile, necesare atât pentru conformare, cât și pentru estimarea costului carbonului.
In CBAM, analiza nu porneste de la existenta unei amprente de carbon, ci de la bunul importat, incadrarea vamala si datele care pot fi atribuite tranzactiei respective. Pentru importator, relevanta datelor depinde de masura in care acestea pot fi corelate cu produsul livrat, instalatia de productie, procesul aplicabil si documentatia care sustine emisiile declarate.
Un EPD poate include granite de sistem, ipoteze de ciclu de viata si date modelate care nu coincid cu metodologia CBAM. In unele cazuri, utilizarea unei valori din EPD ca baza directa pentru estimarea CBAM poate supraestima expunerea. In alte cazuri, o poate subestima. Riscul nu vine din existenta EPD-ului, ci din utilizarea lui ca baza directa pentru o decizie CBAM.
Pentru echipele de achizitii si financiar, consecinta este concreta: un furnizor poate parea mai scump sau mai avantajos decat este in realitate daca evaluarea se bazeaza pe o valoare care nu reflecta cerintele CBAM. In volume mari, diferenta poate afecta marja, pretul de vanzare, negocierea contractuala si strategia de aprovizionare. In practica, acest lucru poate schimba lista scurta de furnizori sau poate duce la renegocieri bazate pe o expunere CBAM calculata gresit.
De aceea, intrebarea corecta catre furnizor nu este doar:
„Aveti un EPD?”
Intrebarea relevanta pentru CBAM este:
„Puteti furniza date privind emisiile incorporate, specifice produsului importat si instalatiei de productie, in conformitate cu cerintele CBAM?”
EPD-ul poate fi un punct de pornire util: arata un anumit nivel de maturitate in raportarea de mediu si poate deschide o discutie mai concreta cu furnizorul. Dar nu ar trebui tratat automat ca baza pentru planificarea costurilor CBAM.
Pentru companiile expuse la CBAM, abordarea prudenta este separarea clara intre datele ESG, datele LCA, datele EPD si datele CBAM. Acestea pot fi complementare, dar nu sunt echivalente.
In practica, importatorii ar trebui sa verifice cel putin patru aspecte:
- Daca produsul si codul vamal intra in sfera CBAM;
- Daca datele sunt specifice furnizorului si instalatiei de productie sau se bazeaza pe estimari generice ale industriei;
- Daca estimarea include materialele, energia și etapele de producție relevante pentru costul CBAM;
- Daca datele sunt documentate corespunzator si pot fi sustinute in cazul unei verificari ulterioare;
Aceasta verificare nu este un simplu exercitiu de conformare. Ea influenteaza direct comparatia dintre furnizori, bugetarea costului carbonului si modul in care importatorul solicita, verifica si integreaza datele de emisii in decizia comerciala.
In CBAM, costul carbonului devine o variabila comerciala relevanta. Calitatea datelor furnizorului devine parte din calitatea ofertei: un EPD poate sustine obiectivele ESG si transparenta de mediu, dar nu inlocuieste datele necesare pentru estimarea expunerii si a costului CBAM.
Pentru importatori, distinctia dintre EPD si datele CBAM nu este o simpla nuanta tehnica, ci un factor care influenteaza estimarea costului carbonului, evaluarea furnizorilor si calitatea deciziei comerciale.