Pozitia publicata de Asociatia Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) muta discutia despre extinderea CBAM din zona principiilor in cea a aplicarii practice. Mesajul nu pune sub semnul intrebarii obiectivele mecanismului, ci evidentiaza dificultatile pe care le poate genera extinderea acestuia intr-un sector caracterizat prin lanturi de aprovizionare globale si produse cu un grad ridicat de complexitate. Tocmai de aceea, industria auto ridica provocari diferite fata de alte sectoare industriale. Daca pentru multe produse trasabilitatea emisiilor poate fi construita relativ direct, in cazul unui autovehicul amploarea lantului de aprovizionare si numarul foarte mare de componente transforma calculul si documentarea emisiilor incorporate intr-un exercitiu mult mai complex.
Un autovehicul nu este un produs fabricat dintr-un singur material. El reuneste mii de componente provenite de la sute de furnizori, localizati in mai multe state si integrati in lanturi de aprovizionare diferite. In acest context, identificarea emisiilor incorporate nu mai inseamna analiza unui singur produs, ci reconstruirea unei parti importante din lantul valoric.
Aceasta este principala provocare ridicata in dezbaterea privind extinderea CBAM. Dificultatea nu consta doar in includerea unor noi coduri tarifare, ci in capacitatea companiilor de a colecta, corela si demonstra informatii privind materialele, procesele de productie si emisiile incorporate pentru un numar foarte mare de componente.
Pentru importatori, aceasta schimbare poate modifica modul in care sunt evaluati furnizorii. Pretul si termenul de livrare raman criterii importante, dar devin insuficiente daca furnizorul nu poate pune la dispozitie informatiile necesare pentru sustinerea emisiilor incorporate. Intr-un lant industrial complex, lipsa datelor de la un singur nivel poate afecta evaluarea produsului final.
Complexitatea este amplificata de faptul ca multe componente contin, la randul lor, materiale provenite din alte procese industriale. Otelul, aluminiul si alte produse cu emisii relevante sunt integrate succesiv in subansamble si ansamble, ceea ce face ca trasabilitatea sa devina o provocare operationala, nu doar una de raportare.
Din aceasta perspectiva, dezbaterea privind extinderea CBAM nu mai este doar despre lista produselor care ar putea intra sub incidenta mecanismului. Ea devine o discutie despre capacitatea lanturilor globale de aprovizionare de a genera informatii suficient de detaliate pentru a sustine calculul emisiilor incorporate.
Pentru companii, pregatirea nu inseamna doar urmarirea modificarilor legislative. Devine la fel de importanta evaluarea furnizorilor, a fluxurilor de date si a nivelului de trasabilitate disponibil pentru produsele importate. Cu cat produsul este mai complex, cu atat riscul operational asociat datelor devine mai relevant.
Industria auto poate deveni primul sector care demonstreaza ca extinderea CBAM nu va fi limitata de definirea unor noi produse vizate, ci de capacitatea companiilor de a administra volume mari de date credibile de-a lungul intregului lant de aprovizionare. Tocmai de aceea, urmatoarea etapa a mecanismului va depinde nu doar de legislatie, ci si de maturitatea sistemelor prin care aceste informatii sunt colectate si validate.