Industria siderurgică din Europa traversează o criză fără precedent în ultimii ani, dominată de un val masiv de importuri și declin persistent al cererii. Datele recente relevă o invazie a oțelului din surse externe, în special asiatice, care a dezechilibrat grav piața regională, pulverizând prețurile și forțând mari producători să-și regândească capacitatea operațională.
Importuri în creștere, prețuri în scădere accelerată
Conform EUROFER, cota de importuri din consumul aparent de oțel se menține la niveluri record, în jur de 27% în 2024, cu o continuare a trendului în trimestrul al patrulea. De asemenea, importurile europene de oțel provin cu 36% mai mult din China în primul trimestru al lui 2025 . Acest surplus a generat o presiune feroce asupra prețurilor, în special la oțel inoxidabil și produse laminate, unde estimările indică scăderi de până la 80–90% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
ThyssenKrupp – epicentru al restructurării
ThyssenKrupp Steel Europe, gigantul german, a intrat într-o fază de restructurare agresivă. Producția va fi redusă de la 11–11,5 mil. t/an la circa 8,7–9 mil. t/an, iar pachetul de 11.000 de locuri de muncă urmează să fie eliminat până în 2030 – inclusiv 5.000 de posturi interne și 6.000 externalizate . Mai mult, sindicatele semnalează un risc de aproximativ 20.000 de pierderi de joburi în întreg grupul
În semestrul doi al anului fiscal 2024/25, segmentul Steel Europe a generat vânzări de 8,6 mld €, iar EBIT ajustat s-a redus dramatic la doar 19 mil € (față de 184 mil € anul precedent) Aceste cifre reflectă un mediu de piață sumbru, dominat de costuri energetice ridicate și prețuri de vânzare în scădere.
Tensiuni comerciale și presiune externă
Pe scena globală, tarifele americane impuse de președintele Trump – inițial 25%, apoi majorate la 50% din 4 iunie 2025 – criptează perspectivele exporturilor UE, redirecționând surplusul către piața internă europeană . Comisia Europeană a reacționat prin limitarea cotelor libere de tarifare, reducând plafonul la 13% și eliminând opțiunea de transfer între trimestre .
Perspective economice dezolante
Prognozele EUROFER sunt sumbre: consumul aparent de oțel în UE va continua să scadă cu 0,9% în 2025, marcând al patrulea an de recesiune consecutivă . Sectorul construcțiilor, în recesiune din 2022, va resimți efectul negativ până cel puțin în trimestrul al treilea din 2025 . Doar în 2026 se așteaptă o revenire, dar la ritmuri modeste (+3,4%) EUROFER
Implicații structurale și strategice
Presiunea prețurilor și supracapacitatea pot forța consolidate ale jucătorilor majori. ArcelorMittal, SSAB și Aperam avertizează asupra incertitudinilor legate de comerț, concurență chineză și costurile volatile energiilorGermania, principal hub siderurgic, înregistrează scăderi severe în producția auto, inginerie mecanică și construcții, diminuând cererea internă de oțel .
Industria se vede forțată să accelereze tranziția către oțel verde (EAF – cuptor electric) pentru a atenua vulnerabilitatea energetică și a presiunii de cost, confirmată de o tendință clară în ultimii ani .
Recomandări strategice
Pentru a redresa piața, companiile trebuie să adopte strategii disruptive:
- Consolidare operațională prin fuziuni sau alianțe între jucătorii europeni;
- Diversificare către oțel premium dedicat piețelor cu cerere stabilă (auto premium, aerospatial);
- Investiții în tehnologii EAF și soluții decarbonizare, susținute de programe UE;
- Lobby strategic pentru măsuri protecționiste eficiente și cotă de piață protejată.
Concluzie finala
Criza siderurgiei europene din 2025 este multifactorială: importuri dezechilibrate, tarife externe, cerere slabă și costuri mari. ThyssenKrupp este pecetluită ca barometru al acestui val disruptiv. Adopția rapidă a transformării tehnologice, susținută de politicile publice, poate determina inerția necesară supraviețuirii. Spre 2026, doar companiile pregătite pentru pivotare digitala și ecologica vor prospera într-un climat global complex și volatil.
