In primele luni ale regimului definitiv CBAM se contureaza o ruptura care nu are legatura cu modificarile legislative, ci cu modul in care organizatiile isi inteleg si isi asuma obligatiile. Eliminarea raportarii trimestriale nu a simplificat cadrul de conformare, ci a eliminat mecanismul care mentinea subiectul activ la nivel operational. In absenta acestui punct de control, problema nu a disparut, ci a devenit mai putin vizibila.
Aceasta schimbare nu se reflecta in politici sau in documente interne. Nu apare ca o decizie explicita. Se observa, insa, in modul in care sunt tratate datele care stau la baza conformarii CBAM. Odata cu disparitia presiunii recurente generate de raportare, responsabilitatea nu a fost internalizata, ci, in multe cazuri, a fost impinsa implicit in afara organizatiei.
Datele privind emisiile sunt frecvent percepute ca fiind responsabilitatea furnizorului sau ca o problema care poate fi adresata ulterior, atunci cand va exista o nevoie concreta de raportare sau verificare. Aceasta abordare nu reprezinta o amanare temporara, ci o lipsa de asumare a responsabilitatii la nivel operational. In consecinta, colectarea datelor nu este tratata ca un proces intern, structurat si continuu, ci ca o activitate ad-hoc, dependenta de context si de disponibilitatea informatiilor.
Problema reala nu este lipsa raportarii, ci incompatibilitatea dintre aceasta abordare si cerintele regimului definitiv. CBAM nu presupune doar declararea unor valori, ci sustinerea acestora in cadrul unui proces de verificare care impune trasabilitate, consistenta si documentatie suport. Aceste elemente nu pot fi generate ulterior, in mod credibil. Ele trebuie sa existe in momentul in care datele sunt produse si colectate.
In lipsa unui mecanism operational functional, organizatia nu controleaza datele, ci le acumuleaza. Diferenta este esentiala. Datele acumulate fara validare, fara coerenta si fara documentare nu pot fi utilizate in mod sustenabil. In momentul in care acestea trebuie consolidate si sustinute, apar inevitabil incoerente, lipsuri si imposibilitatea de a demonstra metodologia utilizata.
Aceasta ruptura nu se manifesta la momentul raportarii, ci mult mai devreme, in fluxul operational. Acolo unde nu exista o responsabilitate clara pentru colectarea datelor, unde informatiile primite nu sunt verificate si unde nu exista o corelare intre activitatea comerciala si datele de emisii, procesul este, in esenta, absent. Orice incercare ulterioara de a construi conformarea pleaca de la un set de date instabil.
Consecinta nu este limitata la zona de conformare. CBAM introduce un mecanism cu impact financiar direct, iar lipsa controlului asupra datelor se traduce in lipsa controlului asupra costului. Estimarea emisiilor devine incerta, expunerea nu poate fi evaluata in mod coerent, iar deciziile comerciale sunt luate pe baze fragile. Problema nu apare in momentul declaratiei anuale, ci in faptul ca, pana la acel moment, costul s-a acumulat fara a fi fost gestionat.
Revenirea la un nivel adecvat de control nu poate fi realizata printr-o pregatire punctuala pentru raportare. Necesita reconstructia unui proces operational continuu, in care colectarea, validarea si documentarea datelor sunt integrate in fluxurile existente ale organizatiei si sustinute prin responsabilitate interna clara. Fara acest proces, conformarea ramane o intentie, nu o capacitate reala.
Regimul definitiv CBAM nu a eliminat complexitatea, ci a mutat-o din zona vizibila in cea operationala. In acest context, riscul nu este lipsa raportarii, ci lipsa asumarii responsabilitatii pentru datele pe care conformarea se bazeaza.
