Comisiei Europene confirma ca instrumentele de aparare comerciala continua sa joace un rol important in politica comerciala a Uniunii. In ultimele zile, Comisia a initiat reexaminarea la expirare a masurilor antidumping aplicabile anumitor importuri de produse laminate la cald din Turcia si a impus taxe antidumping definitive pentru anumite anvelope destinate autoturismelor si vehiculelor comerciale usoare importate din China.
Cele doua proceduri privesc produse si piete diferite, dar transmit acelasi mesaj: instrumentele antidumping raman un mecanism activ prin care Uniunea Europeana raspunde practicilor comerciale considerate neloiale atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de legislatia europeana.
Pentru importatori, aceasta evolutie este relevanta deoarece confirma ca analiza unei operatiuni de import nu mai poate avea in vedere exclusiv pretul de achizitie sau obligatiile generate de CBAM. Regimul comercial aplicabil produsului continua sa reprezinte un element esential al evaluarii riscului.
Este important ca cele doua mecanisme sa fie diferentiate. Masurile antidumping urmaresc protejarea industriei europene impotriva efectelor dumpingului, in timp ce CBAM are un obiectiv diferit: reducerea riscului de relocare a emisiilor de carbon prin alinierea costului carbonului aferent importurilor cu cel suportat de producatorii din Uniunea Europeana.
Desi functioneaza in cadre juridice distincte, cele doua instrumente pot influenta simultan activitatea importatorilor. In functie de produsul importat si de regimul comercial aplicabil, companiile trebuie sa evalueze atat obligatiile comerciale, cat si cerintele de conformare asociate CBAM.
Evolutiile recente confirma ca politica comerciala si politica climatica continua sa functioneze in paralel. Pentru companii, acest lucru inseamna ca procesul de selectie a furnizorilor si evaluarea costului total al importurilor trebuie sa ia in considerare un numar tot mai mare de factori de reglementare.
Pentru importatori, concluzia nu este ca antidumpingul si CBAM urmaresc acelasi obiectiv, ci ca ambele fac parte din cadrul de reglementare care influenteaza accesul bunurilor pe piata europeana. Intelegerea modului in care aceste instrumente functioneaza si interactioneaza cu operatiunile comerciale devine o componenta tot mai importanta a gestionarii riscului de import.